luni, 10 martie 2014

Comparatii romanesti si salarii europene

Cam asa as putea sa cataloghez discutia pe care am avut-o azi cu doi dintre fostii mei colegi. In general incerc sa evit astfel de discutii pentru ca am observat ca la final eu sunt cea care se alege cu o mare durere de cap dar uneori mi-e imposibil sa ma abtin asa cum s-a intamplat si azi cand am discutat despre servicii salarizare.

 Am remarcat ca atunci cand romanii se plictisesc incep sa-si planga de mila dar mai ales sa se planga de salariile mici, de zilele de concediul care sunt prea putine, de zilele libere care fata de calelalte tari sunt si ele foarte putine si de cat de mult muncesc in comparatie cu banii pe care ii primesc. Ma surprinde in continuare gandirea limitata si de-a dreptul comunista pe care amica mea o poseda. Are 27 de ani, a absolvit cu greu o facultate particulara, nu stie sa fac mare lucru ,nu e dispusa sa invete ceva nou sau sa-si depaseasca conditia de operator calculator dar isi doreste un salariu mare, cat mai mare,un salariu european, asa cum spune ea.

 Vorbeste cu patos despre faptul ca “afara” salariile sunt de cel putin 700-800 de euro si ca viata de acolo nu se compara cu ceea ce traim noi. Se revolta cand ii spun ca de cele mai multe ori salariul este influentat de 3 factori: cat de usor poti fi inlocuit, cat de bun esti in in ceea ce faci si cat de mare este responsabilitatea ta pentru ceea ce faci. Toate astea o deranjeaza desi nu am nici cea mai mica intentie de a o jigni ,este un adevar pe care il spun marii specialisti in economie si marketing. Ii dau dreptate ca nivelul de salarizare in Romania pentru anumite domenii este foarte mic, pe de alta parte fiecare dintre noi are datoria daca nu este multumit de acesta sa faca o schimbare, inseamna sa-si caute alt job sau orice altceva care sa-i ofere confortul material la care aspira.

sâmbătă, 8 martie 2014

Sa stergem praful de pe Radio Romania

Radio Romania Actualitati ascultam la tara, in vacantele de vara, la vechiul aparat al bunicului. Era de altfel singurul post de radio pe care il prindeam acolo.

La micul dejun ascultam “Dedicatii muzicale” (daca reuseam sa ma trezesc inainte de 9) si apoi “Studio deschis”. O data revenita “la oras” uitam cu totul de el; oricum imi parea un post de radio prafuit, invechit si bun doar la nevoie. De curand, “am auzit” din nou de vechiul post de radio, din zecile de bannere de la metrou si din statiile de autobuz. Aflu (stirea e din vara) ca Radio Romania a demarat o ampla campanie de promovare outdoor pentru a aniversa implinirea a 80 de ani: “De 80 de ani vorbim serios”. Mi-au placut foarte mult mesajele. Simpatice, haioase, amintind oarecum de campania Zaraza. Autor (pro bono): agentia McCann Erikson.

 Ne plac toate piesele de la radio, mai ales daca sunt de teatru. Ne place aurul purtat ostentativ la gat. Sub forma de medalii. La noi taran nu inseamna cineva cu haine din colectia trecuta. Ne plac parfumurile fine. Cum ar fi cel al victoriei. Intotdeauna ne-au placut capriciile.

Mai ales cele ale lui Paganini. Ne place orice e opusul lui Beethoven. De pilda Sonatele Opus 2, Opus 7 si Opus 111. Si in loc de concluzie: Radio Romania se prinde greu. Doar de catre unii. Pe mine m-a prins. Mi-e greu sa cred ca postul public de radio va castiga multi ascultatori din randul tinerilor in urma cestei campanii. Dar cu siguranta momentul aniversar nu va trece neobservat. In plus, Radio Romania a reamintit tuturor ca exista, ca are o istorie in spate si mai nou, vrea sa dea si impresia de scimbare. Mie mi-a trezit si niste nostalgii…

vineri, 7 martie 2014

Gesturi

Fie ca e vara, fie ca e iarna sau toamna, intotdeauna un buchet de flori bine ales, poate schimba in bine ziua oricui! Asadar, nu vom vorbi astazi despre flori si despre alegerea lor corecta, ori alt cliseu de gen , ci despre gesturi.

Cu siguranta, ca daca faci cadouri neasteptate, vei avea totusi mai mult succes cu un buchet de flori frumoase, exotic sau cu niste cosuri cadou de Paste, decat cu un buchet de buruieni, oricat de dragut si amabil ar fi gestul in sine!

 Insa gestul conteaza si conteaza mult!. Psihologii spun ca orgoliul oamenilor reactioneaza in proportie de peste 90 la suta la gesturi si doar 10 la suta la cadoul propriu zis. Un buchet de flori nu reprezinta insa cea mai ieftina varianta, insa nici pe cea mai scumpa. Exista o multitudine de florarii in orice oras, o si o multitutudine de florarii online,astfel tot procesul achizitionarii, al platii si ulterior, daca este cazul, al livrarii, se desfasoara extrem de rapid.

Trebuie doar sa fim dispusi sa facem gestul. Poate va opriti in drumul spre casa la prima florarie cocheta pe care o intalniti! Poate in pauza de masa, amintindu-va de cineva drag, intre scroll-uri interminabile pe Facebook, nimeriti si pe pagina unei florarii online. Indiferent de mijloc, persoana va fi atat de impresionata de faptul ca v-a ocupat gandurile indeajuns incat sa depuneti efortul , incat nu puteti da gres! Cu atat mai mult , daca nu exista nici o ocazie speciala, minunatul buchet de flori, facandu-si aparitia din senin... Totul se rezuma la micile gesturi” grandioase”! Puteti alege buchetele in functie de personalitatea persoanei in cauza, de propriile gusturi, de culorile preferate ori, pur si simplu puteti ghici. Gestul va conta atat de mult,incat veti putea intra in gratiile oricui! Pe curand!

miercuri, 4 decembrie 2013

Romanul bonjurist

Meditatie de 4 Decembrie 
Se stie ca atitudinile unui popor fata de sine si fata de alte popoare au un rol important in stabilirea identitatii nationale. 
Din ce-am mai citit si din ce am mai discutat cu oamenii am ajuns la concluzia ca pentru roman, strainul a fost dintotdeauna la mare loc de cinste si asezat pe o treapta superioara.  Cateva situatii: 
 “Fiica mea s-a casatorit tare bine, sunt foarte mandra de ea, cu un italian”… sau “Imi vin in vizita prietenii mei francezi..dar vai! Nu mai stiu cum sa ma dau peste cap ca sa ii impresionez”… 
Mai mult decat atat. La nivel macro, se ajunge ca valorile culturii straine sa fie considerate superioare, drept urmare dezvoltarea nu se poate realiza decat urmand modelul strain. Exemplul complexului de inferioritate Dinicu Golescu (dar este unul f vechi). 
Ma intreb care e atitudinea romanului de astazi ( pe cale sa devina european) fata de straini? Inca mai pastreaza sentimentul inferioritatii din trecut? Sau nu? 

marți, 3 decembrie 2013

Romania LA MULTI ANI!

Iubesc Romania pentru faptul ca mi-a oferit posibilitatea sa imi ating o parte din idealuri. Suna ciudat sa iubesti Romania desi ai ales sa nu iti continui studiile in Romania, dar este purul adevar. Romania este pentru mine singurl loc din lume unde „acasa” chiar are sens si nu este doar locul unde invat sau dorm. Acasa sunt prietenii, copilaria, visele de alta data. Iubesc Romania pentru ca mi-a dat ocazia acum 19 ani sa cunosc cei mai minunati si buni oameni de pe aceasta planeta- mi i-a dat pe parintii mei. Nu eram eu constienta de ce si cum acum 19 ani, dar acum simt cum Romania mi-a daruit iubire prin parintii mei. Romania inseamna dorul de casa, inseamna zile numarate pana sa ajung acasa. Romania e mai mult decat ceea ce spun ziarele din Franta sau Germania.
Iubesc Romania de la 2000 de km distanta si sunt mandra ca pot spune cu mandrie ca sunt cetatean roman. Sunt mandra ca pot face fata criticilor la adresa Romaniei, pentru ca Romania m-a invatat sa o respect indiferent de ce se intampla. A iubi Romania inseamna a o respecta, a flutura tricolorul cu mandrie, a iti face colegii internationali sa fie interesati de tara in care te-ai nascut. Iubesc Romania pentru ca am avut placuta surpriza avand pe desktop o poza din Bucegi sa ma intrebe un coleg, cand mai merg in Austria ca vrea si el sa vina- deci Romania e o tara europeana chiar daca are hibele ei.
Romania implineste saptamana asta 22 de ani de democratie, o democratie care schiopateaza dar sa nu uitam ca nici Franta nici Germania nu au devenit state democratice de pe o zi pe alta. Poate avem nevoie de 50 de ani sa putem spune ca suntem stat democratic 100% , dar daca atat ne va trebui eu accept acest lucru. Iubesc Romania pentru ca imi da sansa sa ma reintorc oricand la ea si nu ma invinovateste ca am plecat pentru ca Romania mea stie ca indiferent unde sunt o voi respecta mereu.
Iubesc Romania si sunt mandra cand pot pe mijloacele moderne de socializare sa adug in atentie Romania. Nu e vorba ca vorbim de Romania doar de 1 decembrie, e vorba ca noi cei care scriem si vorbim despre Romania o facem din dorinta de a creea o altfel de imagine asupra tarii noastre. Romania nu e o tara rea. Aici unde sunt eu , in Suedia, locul unde ni se spune ca toate sunt roz si frumoase, exista si gropi, si cersatori, si oameni beti pe strada, si crime. Deci Romania nu e atat de rea. Romania e a mea, a voastra a tuturor celor care o iubim si respectam. Iubesc Romania si sper ca si cei care o judeca acum sa realizeze ca nu ar fi ajuns unde sunt daca nu ar fi plecat de jos, din Romania.
Te iubesc Romania, si la multi ani din Suedia. Sa cresti mare, sa inveti sa devii un stat democratic in care ma pot intoarce peste 15 ani. Intre timp eu te respect aici si iti sarbatoresc ziua aici: cu Imnul National, cu tricolorul atarnat la geam. La multi ani Romania!

miercuri, 6 noiembrie 2013

Dimineti fericite cu iz de copilarie, si pragmatism obligatoriu

In fiecare dimineata viata reincepe mereu. Iar viata creste si se dezvolta o data cu rasaritul soarelui.De cele mai multe ori doar diminineata ne dam seama de faptul ca la o privire mai atenta toate lucrurile din jurrul nostrum au mai multe forme. Sub privirile noastre ele se reinventeza formand astfelmiracolul unui nou inceput ce are diferite arome…Dimineata mea este prrecum mirosul cojilor de portocale puse la uscat pe soba bunicii iarna. Mi-am adus brusc aminte de acel miros, de amintirea unei copilarii in care totul incepea cu un ritual bine stabilit, iar acum am cules toate amintirile si le-am prins intr-un buchet pe care l-am asezat in centrul sufletului meu pentru a intampina un nou rasarit.
Iar rasaritul acesta este o fereastra deschisa spre lume, o fereastra prin care aburii din cana cu cafea proaspat pregatita iti fac cunostiinta cu noile incercari, noile vise, cu o noua zi. O noua zi in care daca invatam sa fim macar in momentul in care soarele incepe sa se urce pe cer pentru o jumatate de ora copiii de alta data vom putea incepe noua zi cu zambetul pe buze. Nu uitam insa ca ziua de azi, va fi maine ziua de ieri, iar peste o luna va fi o alta amintire in buchetul meu .
Zilele nu mai sunt ca altadata, cand aveam timp sa ne imi fac planuri, sa ma gandesc inca de dimineata la tot ceea ce vreau sa fac, acum zilele sunt scurte si la fel de scurt este si timpul pe care il petrecem cu cei dragi. In fiecare zi mai putin, in fiecare luna mai putin, in fiecare an mai putin. Putinul acesta care ne ramana dupa trecerea copilariei ne face sa realizam ca drumurile la un moment dat se despart, iar cafeaua, ceiaul de mult savurat in intimitatea familiei, va fi baut pe fuga in drumul pe care ni l-am croit. As vrea uneori sa “am timp” sa merg in liniste spre vise, amintiri, dar timpul triseaza de cele mai multe ori, netinand cont de dorinta mea. Timpul a devenit brusc, galagios, mereu pe fuga, mereu pus bine la pastrare in agenda de zi cu zi. Se intampla ca uneori in agenda sa mai avem ragaz cateva ore, dar de cele mai multe ori nu avem timp sa facem tot ce am vrea. Exista personane pentru care valoarea amintirilor copilariei, a timpului petrecut cu familia nu mai are nicio semnificatie, pentru ca atunci cand au avut de ales intre ratiune si suflet, au ales sufletul, iar de cele mai multe ori sufletul ne inseala transformand un rasarit frumos, intr-un rasarit trist. Nu melancolic, caci melancolic esti atunci cand pui ratiunea pe primul plan analizand toate aspectele vietii, in schimb sufletul e trist nestiind el ca e mai bine pentru el sa se gandeasca rational.
Ratiunea ne face sa ne dam seama ca desi nu vedem soarele de dincolo de nori el totusi exista, iar pentru mine caci nu pot sa nu ma raportez la ceea ce simt eu ratiunea e un factor determinant in indeplinirea viselor. Pentru suflet exista si cuvantul maine, dar pentru ratiune exista posibilitatea de a face din maine azi deoarece fiecare secunda are valoarea ei. Fiecare amintire ne face mai puternici tocmai prin valoare ei doar daca invatam sa analizam de trei ori inainte sa actionam.
Asta ma invata pe mine dimineata mea de acum, sa fiu pragmatica, sa stiu exact cand trebuie sa fiu copil, cand trebuie sa fiu prietena, colega, dar cel mai important este ca diminetile mele din ultimile trei luni m-au invatat sa fiu eu si sa imi fac rasaritul sa fie cat mai frumos indifferent cat de mohorata e vremea de afara, de cat de departe sunt. Departarea este scurta, ea se masoara in zile, in schimb telurile se masoara in nopti nedormite si in dimineti fericite pentru ca am ajuns acolo unde mi-am dorit. Va doresc sa aveti parte de multe dimineti fericite, de multe dimineti incununate de munca depusa. Si nu uitati nu mai avem/am timp pentru micile placeri din copilarie insa incetul cu incetul le vom recupera alaturi de cele mai dragi fiinte ale copilariei-parinti, bunici, iar atunci buchetul de amintiri va avea timp. Intre timp rasarite fericite si rabdatoare.

miercuri, 9 octombrie 2013

De ce?

Mai are vreun rost sa mai raman? De ce sa raman intr-un loc unde cerul desi senin mie imi aduce numai ploaie in suflet. De ce sa am rabdare sa mai treaca o luna, pentru ca mai apoi sa dezamagesc din nou?
Se spune ca avem timp…Imi place sa cred ca am timp, dar nu mai am.Timpul meu e acum intetosat, timpul meu plange si nu pt ca alasat niste amintiri, ci pentru ca in loc sa faca loc altor amintiri timpul meu mi-a aratat ca sunt exact ca frunza copacului din fata geamului..o frunza galbena, de toamna care nu reuseste sa duca la bun sfarsit un lucru.
Stau si aud voci care imi tot spun ca am timp, dar eu…eu stiu ca desi eu as avea timp, uneori nu vreau sa mai am timp, caci timpul meu e o continua asteptare. Iar asteptarea aceasta e rece…e ca o scrisoare fara de sfarsit…si otutsi are un sfarsit tomnatic, bacovian. Asteptarea mea plange in fata neputintei, in fata examenelor, in fata lumii pe care am dezamagit-o….Dar asteptarea cere un motiv sa ramana, aveti voi oare un motiv sa ii dati pentru a ramane?